Experiment O tanara a incercat sa traiasca o luna cu pensia medie in Moldova

60plus a decis să facă un experiment: cum un tânăr poate să trăiască o lună cu pensia unui bătrân din Moldova.

Scopul experimentului a celor de la 60plus.md este să încerce pe propria piele cum se descurcă persoanele 60+ cu pensiile pe care le primesc, ce pot să facă cu acești bani și care sunt lucrurile la care trebuie să renunțe pentru a ajunge până la sfârșitul lunii.

Bugetul pentru o lună este 1.527 de lei – pensia medie în Moldova. Cu acești bani, Cristina trebuie să se descurce o lună: să plătească serviciile comunale și să trăiască 30 de zile.

Cristina Popușoi a încercat să supraviețuiască cu o pensie medie din Moldova

Ce a povestit:

Cum să supraviețuiesc cu 1.527 de lei pe lună? Inițial părea o misiune imposibilă, dar și interesantă. Așa că m-am apucat să fac primele calcule și să împart banii. M-am uitat prin facturile din celelalte luni. În medie, pentru energie electrică plătesc cam 250 de lei, pentru apă și scară 150 de lei, iar pentru gaz vreo 50 de lei. Astfel, 527 de lei i-am pus deoparte pentru plata serviciilor comunale. 

60plus a decis sa faca un experiment cum un tanar poate sa traiasca o luna cu pensia unui batran din Moldova33 de lei pe zi 

Restul – 1.000 de lei i-am împărțit pentru o lună, ceea ce înseamnă că ar trebui să cheltuiesc pe zi 33 de lei. 33 de lei pentru toate: mâncare, produse de igienă şi distracţii. Înainte de experiment cheltuiam, în medie, cam 100 de lei pe zi, adică de trei ori mai mult. 

Transport – 0 lei. Mi-am propus să merg pe jos în această perioadă. Asta ar însemna să fac minim șase km pe jos zilnic. 

În perioada experimentului am mers la sală și am făcut sport, iar acești bani nu au fost incluşi în bugetul planificat.

Săptămâna I

„Ce experiment interesant, ce provocare!”

Înainte de experiment, în casă aveam cele necesare. Dintre produse alimentare aveam cartofi, hrișcă, orez, carne, brânzeturi. Aveam și săpun, șampon, balsam, detergent. De aceea, prima săptămână a fost relativ ușoară. 

Am gătit orez cu ciuperci și carne în prima zi. A doua zi am gătit cartofi. La birou, colegii mi-au oferit o portocală. 

În cea de-a treia zi am cumpărat brânză și alune și am mâncat la serviciu. Pentru acestea am plătit 20 de lei. Iar acasă, am făcut o zeamă, din carnea din frigider. Pentru că nu am reușit să gătesc, joi și vineri, am mâncat câte o plăcintă și o chiflă, cumpărate de la chioșcul de la colț și câte o cafea de zece lei. Astfel în aceste două zile am cheltuit 60 de lei.

Sâmbătă am gătit acasă macaroane, iar la desert mi-am luat și două prăjiturele.

Duminică am mâncat pilaf. Iar spre seară mi-am permis desert: o banană și o înghețată dintre cele mai ieftine.   

 

 

 

 

Concluzii:

După regimul pe care l-am avut în prima săptămână, am reușit să slăbesc două kilograme.

Săptămâna II

„Aveți ceva de ronțăit?”

Cea de-a doua săptămână nu a fost la fel de ușoară. Proviziile din frigider s-au cam terminat.

Entuziasmul meu de a continua experimentul era tot mai mic. Îmi lipseau ieșirile în oraș cu prietenii, pe care nu puteam să mi le permit din cauza că nu aveam bani.

Luni mi-am dat seama că am rămas fără detergent de rufe. În magazin am căutat cel mai ieftin detergent, pentru care am plătit 15 lei. Tot atunci am cumpărat și ouă.

Marți am cumpărat jumătate de kg de piept de pui, pentru care am plătit 33 de lei. Astfel în următoarele zile mi-am mai „diversificat” alimentația: omletă cu piept de pui, piept de pui copt cu hrișcă.

Miercuri am ajuns la piață după roșii și castraveți. M-am uitat la prețuri și am rugat vânzătorii să nu-mi pună mai mult de 1 kg, ca să-mi ajungă bani.

Joi a venit în vizită mama. Astfel, timp de trei zile am avut mâncare gătită din produse de casă.

Sâmbătă am ieșit în oraș cu câțiva prieteni, care au fost atât de amabili încât au plătit ei nota. Altfel, trebuia să plătesc cam vreo 150 de lei.

Duminică am fost din nou la piață. Mi s-a făcut poftă de cireșe și caise. Am mai luat puțină brânză de oi și piept de pui. Am cheltuit 100 de lei – banii pe care i-am economisit vineri, sâmbătă și, respectiv, partea de bani pentru ziua de duminică. 

Concluzii:

Săptămâna aceasta am ajuns la piață după produse mai ieftine, dar nu am simțit o mare diferență de preț.

Cam peste tot pe unde mergeam, mă uitam discret dacă oamenii au ceva de ronțăit.

Am mers în vizite la prieteni, care mă invitau să mănânc la ei. 

Săptămâna III

„Oare cât mai rezist?!”

În cea de treia săptămână eram deja epuizată, în special fizic. Și în această săptămână am gătit acasă și am mers pe jos. Când îmi era poftă să ciugulesc ceva, găseam gustări în bolul de la birou. Dar mă simțeam stânjenită că eu mănânc, de exemplu, câte 7 prăjituri, dar nu cumpăr nimic. În cea de-a treia săptămână mi-era tot mai des poftă de ceva dulce.

Colegii de la birou m-au servit de câteva ori cu chifle și eu le-am acceptat cu plăcere.

Mi s-a terminat şi șamponul. L-am cumpărat pe cel mai ieftin – 27 de lei. Am decis să renunț la balsam. Din această cauză mi-a fost foarte greu să-mi pieptăn părul.

În timpul experimentului mi-am făcut și manichiura, pentru care am plătit 200 de lei. Acesta nu a fost un moft, mai degrabă o necesitate. Întrucât munca mea presupune comunicare cu diverse persoane, manichiura trebuie să fie îngrijită.

O altă surpriză – m-am pomenit fără săpun și fără sare în casă. Și, la drept vorbind, chiar nu mă așteptam ca sarea să se termine. Pentru săpun am plătit 32 de lei, iar sarea a costat 6 lei.

În această săptămână mi s-a făcut poftă de fastfood și de prăjituri. De exemplu, într-una din zile am cumpărat un mcpuișor pentru care am plătit 15 lei. Da, pare o neghiobie. Și probabil că nimeni nu ar da bani pe aşa ceva când are un buget limitat.

Am cumpărat și mere, pentru care am plătit 34 de lei. În ziua aceea am mâncat numai mere.

La mijlocul celei de-a treia săptămâni, mi s-au întins mușchii de la gambă. Totul s-a întâmplat de la mult efort fizic și alimentație săracă în vitamine. Am fost la urgență. Medicul mi-a zis că am făcut „mitoză la mușchii gambei stângi”. Am fost nevoită să iau medicamente, unguente și tifon elastic. Am plătit 400 de lei – bani pe care i-am împrumutat de la niște prieteni. După asta mi-am cumpărat produse alimentare bogate în vitamine, pentru care am plătit 70 de lei.

În zilele următoare nu am fost în stare să mai merg pe jos. De aceea, am mers la serviciu cu microbuzul, pentru care am cheltuit în total 12 lei.

Am rezistat cu chefir, plăcinte, chifle, orez și hrișcă până la începutul celei de-a patra săptămâni și am renunţat la experiment.

 Concluzii:

După această săptămână, am încetat experimentul pentru că m-am simțit epuizată atât moral, cât și fizic.

Am fost nevoită să împrumut bani pentru a-mi cumpăra anumite medicamente și pentru a-mi face procedurile de îngrijire. 

Concluzii finale

În perioada experimentului, am avut o alimentație săracă și lipsită de diversitate. Aproape mereu eram tentată să cumpăr câte ceva, dar îmi permiteam doar produse ieftine gen: chifle, plăcinte prăjite în ulei sau covrigi, care să-mi potolească foamea.

Mă simțeam obosită aproape tot timpul. A fost o ruptură de la un mod de viață echilibrat, la unul lipsit de unele produse alimentare sănătoase. Cel mai complicat mi-a fost din punct de vedere emoțional. Uneori, când intram în magazin voiam să-mi cumpăr înghețata preferată sau bomboane, însă îmi permiteam doar să mă uit la aceste dulciuri. Limitele mele se încadrau în 33 de lei, iar asta mă frustra. Altădată m-am prins la gândul că-mi era milă de mine.

Cât a durat experimentul am fost nevoită să-mi pun mai multe interdicții: să nu merg cu prietenii în oraș, să nu-mi cumpăr încălțăminte sau haine.

Cinci zile din timpul experimentului nu am cheltuit niciun leu. Ceea ce pentru mine a fost un adevărat progres. Trei zile pentru mine a gătit mama, cu produse alimentare de casă. Iar în alte zile, am fost prin ospeții.

În această perioadă, am reușit să slăbesc 3,5 kg, dar și să-mi dau peste cap tot modul de viață.

Am avut sentimentul că mă solidarizez un pic cu bătrânii. De exemplu, am început să înțeleg mai bine vârstnicii care în magazine sau la piață întreabă cât costă un produs sau altul.

Am început să fiu mai atentă pe ce cheltuiesc banii și să mă limitez la bugetul stabilit.

După acest experiment mi s-a făcut frică să ajung în această perioadă din viață și să fiu nevoită să mă descurc cu atât de puțini bani. Dar în același timp, am început să mă gândesc că ar trebui să fac ceva: să continuu să muncesc și la pensie sau să pun niște bani deoparte pentru a fi asigurată când voi ajunge la vârsta de pensionare.

Ce aș fi vrut să fac, dar nu mi-am permis în timpul experimentului

- nu am cumpărat încălțăminte sau haine

- nu am ieșit în oraș cu prietenii

- nu am mers la teatru

- nu mi-am permis să beau cafea cu prăjituri dimineața, așa cum obișnuiam înainte de experiment

- nu am pus niciun ban deoparte.

Sursa: 60plus.md