În viață te ciocnești de situații, evenimente, întâmplări ș.a. în fața cărora rămâi învins, fără replică, acestea îți anihilează și paralizează voința, capacitatea de a protesta.

Moldovenii au mai multe expresii care descriu respectiva stare, începând cu „a rămâne perplex” și „a rămâne tablou” și terminând cu „a rămâne crăcănat” și cu altele, mai pitorești. Nu știu cum am rămas când am citit știrea despre participarea S. Grigore, I. Cuciuc și O. Ciolacu la mizeria propagandistică organizată de Dodon la Moscova; știu însă că am avut senzația unei prăbușiri în gol sau, cum zice Eminescu, „atuncea ți se pare că pe cap îți cade cerul”…

Prăbușirea în gol devine și mai dureroasă și o trăiești ca pe o trădare atunci când în evenimentele care o provoacă sunt implicați oameni dragi, pe care i-ai respectat și ai avut încredere. Acest fel de om a fost pentru mine Olga Ciolacu.

Există o limită a mizeriei morale, ea e diferită pentru diferiți oameni. Unora li se pare că au comis o crimă, când au călcat o floare; alții, nu consideră o crimă când calcă cu mașina un om.

Ce-i împinge pe unii oameni să comită ticăloșenii? Sărăcia? Să fie oare S. Grigore, I. Cuciuc și O. Ciolacu cei mai săraci oameni din Moldova? Mureau oare de foame acești oameni și banii murdari ai lui Dodon au fost singura lor salvare?

Cred că lucrurile sunt mai simple. Pentru unii rușinea, demnitatea, patriotismul nu mai sunt valori. Singura valoare e banul. Când pentru unii măsura tuturor lucrurilor devine banul, ei o tratează cu un dispreț nedisimulat – le este în cot ce credem noi despre fapta lor. Bani să iasă. Valori europene? Pe naiba – bani! Acord de asociere la Uniunea Europeană? Pe dracu – bani! Ruperea de imperiul lui Putin? Aiurea – bani! „Casa părintească nu se vinde”? Ba se vinde, dacă dau bani buni!

Astăzi, când se dă o bătălie istorică pentru vectorul european al R. Moldova, când orice om responsabil își leagă speranțele de viitor de Europa, a te lua de mânuță cu Dodon și a merge la Moscova să-i conving pe bieții moldoveni ajunși slugi la ruși că ”uniunea vamală” e mai bună decât uniunea europeană, însemnă două din una – ori să fii un idiot util terminat, ori un ticălos conștient, pentru care contează doar banul.

Când Dodon a zis că „noi nu suntem români, ci moldoveni și limba noastră e moldovenească” niciunul din artiști nu a reacționat, chit că, unii dintre ei, au pașapoarte românești. Ca, de exemplu, Olga Ciolacu. Mă gândesc acum ce va zice despre aceasta prietenul ei, Florin Piersic.
Cum de a ajuns această distinsă doamnă să stea alături de Dodon, un nume devenit odios pentru românii moldoveni din RM, să meargă cu acesta la Moscova ca să-i prostească pe moldovenii de acolo că, pentru ei, Rusia e mumă, iar Europa – ciumă? Au auzit oare Ciolacu, Cuciuc și Grigore că Dodon, alături de Formuzal, Șelin, popa Marchel ș.a. formează detașamentul de șoc al Kremlinului în lupta împotriva aspirațiilor naționale fundamentale ale moldovenilor – desprindere de fostul imperiu și apropierea de Europa?

Cu siguranță că au auzit, se vede însă că vocea arginților murdari ai lui Dodon a fost mai convingătoare.

De ceea ce s-a întâmplat suntem și noi vinovați. Prea i-am alintat și le-am iertat prea multe. I-am apărat de guvern când acesta a vrut să le impoziteze participarea la nunți. Ca să vezi, toți trebuie să plătească impozite, iar ei nu. De ce NU? I-am făcut infailibili. Și ei cred acum că li se permite și li se iartă totul.

Pentru bani (neimpozitați!) cântă la nunți și cumătrii, la adunări corporative… În campaniile electorale îi cântă și lui Sarsailă. Bani să iasă! Și-au inventa și o „scuză”: artistul trebuie să cânte, dacă nu cântă moare.

Domnilor artiști și doamnelor artiste, oare voi sunteți acei care o duceți cel mai rău în țara asta?! Jupiți, fără milă, pe la nunți și doar pentru două trei cântece încasați atâta cât un profesor nu face în două luni! Apropo, pentru controlul caietelor un profesor ia mai puțin de o sută de lei. Impozitați, evident. Așteptați campaniile electorale să faceți bani, nu să educați oamenii, să-i ajutați să înțeleagă ce se întâmplă. Profitați cu nerușinare de autoritatea voastră, ca să-i prostiți!

Domnilor artiști și doamnelor artiste, „hai, paiehali!”, cum a zis Silvia Grigore la începutul concertului. S-a deschis sezonul mizeriilor electorale, hai, intrați în mocirlă, tăvăliți-vă în ea ca elefanții în mâlul știoalnelor din savana africană, numai să nu credeți că un strat cât mai gros de glod vă poate proteja – cu timpul noroiul se usucă, cade și pielea buboasă iese la vedere. Poate aveți talent, dar ce folos din el, dacă nu aveți rușine și demnitate?

Și un detaliu de final: concertul s-a încheiat cu piesa lui Dan Spătaru ”Drumurile noastre toate…”. Cei trei artiști l-au invitat în scenă pe Dodon și au cântat împreună un cântec românesc cântat de un mare cântăreț român: „drumurile noastre poate se vor întâlni vreodată…” Cred că autorul, Dan Spătaru, se răsucea în mormânt de rușine! Într-un fel Dan Spătaru a fost făcut partizan al unirii Moldovei cu Rusia și intrarea ei în „uniunea vamală”.

Domnilor artiștii!

În ce limbă cânta Dodon cântecul marelui cântăreț român?

Care „drumurile noastre toate”?

Unde duc aceste drumuri și unde „se vor întâlni vreodată”?

La Lugansk? În Donețk?

De fapt, nu contează. Bani să iasă…

Constantin Tănase

Sursa : Timpul.md